„Timbrul dumneavoastră nu este bun!”
O situație tot mai ciudată începe să apară în unele oficii poștale din România: dacă vii cu scrisoarea deja timbrată de acasă, există riscul să fii privit cu suspiciune sau chiar refuzat la ghișeu. Mai nou, nu orice timbru valabil mai este acceptat, iar clienții sunt îndrumați să cumpere exclusiv timbrele aflate pe stoc în oficiul respectiv. În ultimele săptămâni am fost întrebat, nu odată, „de unde aveți timbrele astea?, că noi nu le avem la vânzare”.
Paradoxal, nu există nicio decizie publică oficială a Poștei Române care să interzică folosirea timbrelor aflate deja în posesia oamenilor. Cu toate acestea, prin oficii circulă diverse note interne și instrucțiuni administrative care au început să fie interpretate tot mai restrictiv.
Totul pare să pornească de la o Notă de Prezentare emisă de Departamentul Inspecție, Integritate și Antifraudă, document care reamintește regulile privind emiterea și retragerea din circulație a mărcilor poștale. Problema este că, în practică, unii angajați ajung să refuze inclusiv timbre perfect valabile, aflate încă în circulație legală.
Mai mulți filateliști și utilizatori ai serviciilor poștale povestesc situații absurde: scrisori deja francate au fost acceptate cu greu sau respinse complet. În unele cazuri, timbrele aplicate de expeditor au fost pur și simplu tăiate cu pixul (mai bine ar fi fost ștampilate cu mesaje de genul „retras din circulație” sau „neacceptat de unitatea noastră poștală”), lângă ele fiind lipite alte timbre „acceptate” și vândute doar la acel oficiu. Acest lucru s-a întâmplat și la Oficiul nr. 1 din Zalău.
Motivul? Diverse explicații birocratice: proceduri interne, evidență contabilă, securizarea trimiterilor sau digitalizarea serviciilor poștale.
O altă problemă apare din interpretarea exagerată a termenului „terți”. Unii funcționari consideră că timbrele cumpărate din alte oficii poștale sau chiar din același oficiu, dar cu mai mult timp în urmă, nu mai pot fi folosite dacă nu se mai află „în stoc”. Cu alte cuvinte, dacă timbrul nu mai există în sertarul ghișeului, el devine suspect, chiar dacă este perfect valabil.
În schimb, clienților li se oferă aproape exclusiv anumite emisiuni uzuale existente în cantități mari prin depozite: păsări, plante medicinale, fructe sau diverse personalități. În multe localități din provincie, emisiunile filatelice mai deosebite ajung rar sau deloc la ghișee.
Pentru omul obișnuit poate părea un detaliu minor. Pentru pasionații de filatelie însă, problema este mult mai serioasă. Timbrul nu înseamnă doar o hârtie lipită pe un plic, ci o parte din istoria corespondenței. O scrisoare circulată păstrează ștampile, date, tarife și urmele unui traseu poștal real. Exact aceasta este esența filateliei autentice.
În plus, mulți oameni își doresc pur și simplu să trimită o scrisoare cu un timbru care le place, pe care îl au deja sau pe care l-au cumpărat anterior — culmea — chiar de la Poșta Română. Și care încă mai are valabilitate de francare! Uneori, alegerea timbrelor este un gest personal, o mică formă de atenție pentru destinatar.
În mod paradoxal, Romfilatelia continuă să emită timbre spectaculoase, promovate ca simboluri culturale și ambasadori ai patrimoniului românesc. Dar ce valoare mai are un timbru dacă el nu mai circulă efectiv pe corespondență?
Fenomenul nu este doar românesc. În multe țări europene, timbrele clasice sunt înlocuite treptat de etichete automate, coduri QR și sisteme digitale. Totuși, tocmai într-o epocă dominată de tehnologie, timbrul ar trebui protejat ca simbol cultural și istoric.
Efectele se văd deja. Copiii întâlnesc tot mai rar scrisori timbrate, iar mulți descoperă filatelia doar din albume sau de pe internet, fără legătura firească dintre timbru și circulația poștală reală.
Poate că pentru administrație autofrancarea este doar un detaliu tehnic. Pentru mulți oameni însă, ea înseamnă libertatea de a folosi un timbru ales de ei și de a păstra vie o tradiție poștală veche de aproape două secole.
Iar dacă într-o zi scrisorile cu timbre vor dispărea complet din circulație, nu vom pierde doar un obicei poștal. Vom pierde și o parte din memoria afectivă a corespondenței românești.
Leonard Alexandru Pop